"La cabaretul iubirii..."

Cineva drag mi-a sugerat sa scriu din nou. Parca simteam si eu asta, dar lasam acea simtire undeva la fund, inecata de prea multe ganduri, de trairi spontane, de rabufniri si apoi repaus... Ce am spus? De ce am facut asta? Ce vreau? Iubesc sau nu iubesc? De ce? Si acestea sunt doar cateva... In acele momente de furie maxima viteza gandurilor era doar exemplul practic al fortelor electronice ale neuronilor- antrenate in acelasi timp... in acelasi timp cu lupta dintre fortele mele- forta de a intelege si fortarea de a nu rani, forta de a asculta, dorinta unei forte de a nu judeca, forta de a iubi fara sa ma intreb de ce si mai ales forta de a ierta... Cuvantul "forta". Ramai 3 secunde dupa ce il auzi! La ce te gandesti?

"La cabaretul iubirii" am aflat ca pentru a percepe în întuneric lucrul cel unic avem nevoie de o sursa de lumina. Naratorul mi-a marturisit acolo ca "Am găsit lucrul invizibil, pentru sursa de lumina este in noi". Ma gandeam ca sunt doar chestiuni fictive, ca vorbeste frumos si se joaca modernul biliard cu metaforele... De unde atata FORTA?

Cand spunem "forta" tindem sa ne gandim la ceva puternic si invingator- mai degraba la ceva brutal decat la ceva linistit, la ceva imens si nu la ceva mic... mai repede la ceva impunator decat la un fluture care zboara; poate la ceva orbitor pentru inamici si sigur nu la prima raza a diminetii si; mai mult ca sigur la ceva agresiv mai degraba decat la cea mai frumoasa incurajare adresata aproapelui...

Asta mi-a venit mie in minte, asa percepem cei mai multi dintre noi: luam forta ca pe o putere externa, curajul ca pe un orgoliu si sentimentele ca pe ceva ce putem controla "cu forta".

In portugheza insa, expresia "Força!" e folosita pentru "Curaj!"... Imi amintesc prima data cand cineva mi-a spus in Porto aceasta. Am ramas putin surprinsa, caci portughezii nu mi se parusera deloc agresivi sau orgoliosi, ci din contra! La putin timp dupa, aceasi exprimare am auzit-o de multe ori in jur si parca incercam sa mi-o amintesc in acele momente- la cabaretul iubirii... la limita dintre fortele opuse (F+/F-) care nu faceau altceva decat sa transforme sursa de lumina invizibila intr-un magnet dureros. Am inteles insa abia acum... multumesc, in acel moment chiar aveam nevoie!

"Lucrul cel mai bun din noi e ascuns pe undeva şi trebuie să-i dăm o mână de ajutor ca să-şi deschidă aripile, nu să le sufoce" (MARK LEVY), asa ca inchei in spiritul locului "Força!" ("Curaj, poti asta!").

One day, one story

       One of my fondest memories as a child is going by the river and sitting idly on the bank. There I would enjoy the peace and quiet, watch the water rush downstream, and listen to the chirps of birds and the rustling of leaves in the trees. I would also watch the bamboo trees bend under pressure from the wind and watch them return gracefully to their upright or original position after the wind had died down.

       When I think about the bamboo tree's ability to bounce back or return to it's original position, the word resilience comes to mind. When used in reference to a person this word means the ability to readily recover from shock, depression or any other situation that stretches the limits of a person's emotions.

        Have you ever felt like you are about to snap? Have you ever felt like you are at your breaking point? Thankfully, you have survived the experience to live to talk about it.

        During the experience you probably felt a mix of emotions that threatened your health. You felt emotionally drained, mentally exhausted and you most likely endured unpleasant physical symptoms.

        Life is a mixture of good times and bad times, happy moments and unhappy moments. The next time you are experiencing one of those bad times or unhappy moments that take you close to your breaking point, bend but don't break. Try your best not to let the situation get the best of you.

         A measure of hope will take you through the unpleasant ordeal. With hope for a better tomorrow or a better situation, things may not be as bad as they seem to be. The unpleasant ordeal may be easier to deal with if the end result is worth having.

         If the going gets tough and you are at your breaking point, show resilience. Like the bamboo tree, bend, but don't break!